Satul Gura Bîdiliței se află la 6km nord-est de orașul Pașcani, avînd ca sate vecine suburbia Lunca – la 2km, suburbia Blăgești – la sud, la 4km, Poenița – la nord, la 2km și satul Crivești – la nord est, la 3km. Pe marginea dreaptă a satului curge râul Siret, iar în partea stângă pârâul Sterpu, care izvorăște din pădurea Vladnicului și după ce se unește cu pârâul Varaticul, se varsă în Siret, mai jos de satul Gura Bîdiliței, la locul numit ‚Gura Pârâului’.
Locul Gura Pârâului este pomenit într-un uric din 1497: Din nevoia Măriei sale Domnului Ștefan al Moldovei, dau hatmanilor Costache și Gheorghe Bîdilița din locul domnilor din Șcheia, moșia care are ca hotar apa Siretului pe sub dealul Blăgeștilor, pe marginea Bahluiului dinspre Cotnari, pe lângă Zbereni aproape de Hârlău și până la Mănăstirea Probota Gura Pârăului ot Bîdiliței, Hârtoapele ot Heci. Aceste locuri mai poartă denumirea la mori, intrucât erau mori de apă și denumirea de prisacă, întrucât era pe vremuri prisacă. Din documentul citat și din tradiția locală, locurile pe care este așezat Gura Bîdiliței, aparțineau de moșia proprietarului din satul Bîdilița, de aceea și când a luat ființă satul, a primit denumirea de Gura Bîdiliței, după denumirea de Gura Pârâului.
Satul Gura Bîdiliței este un sat nou, datând de prin anii 1892 - 1895, când s-au așezat aici locuitorii din satele vecine: Hârtoapele, Sirețel, Slobozia, Lespezi, etc., care au cumpărat pământul dintr-o obște, desființată în anii de mai sus, când s-au așezat locuitorii de azi ai satului Gura Bîdiliței.
La înființarea satului a fost rezervat și locul de construcție a unei biserici și pentru cimitir. Chiar din anul 1896 se începe o acțiune de construire a unei biserici în satul Gura Bîdiliței, când se procura material din demolarea unui conac a foștilor moșieri Fisel și Valoti ce se află în satul Poenița, dar nu s-a dat voie de construire și din material s-a construit numai o clopotniță de cimitir.
Tocmai în anul 1938, când s-au desființat bisericile stiliste, credincioșii din acest sat au avut aprobarea de a ridica biserica stilista din satul Ruși, comuna Forăști. Cu materialul luat din această biserică, s-a construit actuala biserică, care s-a sfințit la 15 noiembrie 1943.
Biserica a fost construită pe temelie de piatră, cu pereții din bârne și tencuiți și acoperită cu tablă. Biserica are o lungime de 16m, lățime de 6m și înălțime la turn de 15m.
Planul arhitectural este cel obișnuit de cruce, având la intrare un turn, care partea inferioară este folosită ca pridvor, apoi este o încăpere de unde pornește o scară ce duce la a treia încăpere ce a fost folosită drept clopotniță.
Turnul acesteia este în formă octogonală, de la a doua încăpere superioară. Naosul are două abside laterale și o boltă ce merge de la cafas până la altar în formă semicilindrică.
Bolta este vopsită și are pictat pe ea pe cei patru evangheliști, Sfânta Treime și Mântuitorul.
Catapeteasma este cea originală a bisericii stiliste, lucrată în motive de viță de vie cu struguri și cu flori de trandafir.
Icoanele din catapeteasmă sunt pictate în ulei în stil realist și dispuse după canonul ortodox. Este caracteristic faptul că icoanele de pe boltă sunt pictate pe pânză și aplicate. Pictorul a fost Dumitru Irineu și pictura a fost executată în anul 1942.
Conform spuselor localnicilor, în anul 1943 un sobor de preoți în frunte cu protopopul de Fălticeni, Baia a fost sfințită Biserica din Gura Bîdiliței. De atunci serviciile religioase au fost oficiate de următorii preoți:
1943 – 1947 preot Arghir Popa
1947 – 1956 preot Ostap Vasile
1956 – 1961 preot Ciucă Gheorghe
1961 – devine filie la parohia Crivești avînd ca preot pe părintele Tuleașcă Alexandru.
1964 - 1973 preot Novac Gheorghe
1973 - 1988 preot Pintilie Vasile
1988 - 1998 preot Striliciuc Ionica
1998 - 2000 preot Ojică Gabriel
2000 până în prezent preot Apetroaie Neculai.
Fiind o biserică de dată relativ recentă nu are un istoric foarte bogat în evenimente de anvergură însă este de apreciat efortul și dorința oamenilor de a avea un locaș de rugăciune la ei în sat, cu preot slujitor pentru nevoile lor spirituale și mângâiere duhovnicească, acest lucru generând evenimente unice, de adâncă bucurie, trăite de întreaga comunitate.
